i don't know who i am

Iubirea pentru tine e o nebunie frumoasa,
frenezia care ne cuprindea imbratisati la orele tarzii din noapte,
constienti de pacatul pe care il faceam,
porunca incalcata ce nu avea rost oricum...

nu vreau sa consider fericirea ceva alcatuit din fericiri mici,
ci pentru mine fericirea e totala, confundata cu tine, stii
cand alergam descult prin visele tale,
sa nu te ranesc...

esti poetul din mine,
partea aceea ce striga dupa vindecare,
partea aceea ce striga dupa tine...
te vrea aici, aproape, inauntru...

nu vreau sa te mai vad vreodata asa cum esti acum,
vreau sa fii pentru mine aceeasi din trecut,
iubirea mea...
sa iti cunosc doar eu trupul...
sa fii tu...

ma ranesc singur fiindca nu pot renunta la tine
si nu vreau sa te pierd, cat te mai am...
putin...

.............................................................................

poate ca tot ce gandesc acum si scriu e un mic pas din procesul de dezumanizare pe care l-am inceput odata cu sfarsitul nostru, poate ca faptul ca incep sa pierd unele sentimente, sa devin mai singur, mai neinteles, poate ca toate au legatura cu faptul ca te-am pierdut, pe tine si pe copilul nostru... o parte din mine... a murit odata cu tine...
incep sa ma pierd... sa nu mai simt unele lucruri pe care le simteam inainte, sa fiu mai insensibil la tot ce era frumos... tu ai omorat frumosul din mine... nu stiu cat mai rezist...

nu cred ca au fost vreodata doi oameni mai fericiti decat noi...