Oanei

uneori, seara, împins dinspre apus,
fug din mine
şi nu mă caută nimeni...

mă regăsesc doar zorile
şi rămân surprinse:
în fiecare noapte,
desculţ,
alergam prin visele tale...

no comment

esti agatata de mine.
ca o scorpie - planta taratoare ce esti,
imi inabusi respiratia si calmul,
imi sugi sangele asemeni parazitilor intestinali;
mi-e sila de tine
imi vine sa vomit ca atunci cand amestec bauturile,
sa dau afara din mine totul
sa elimin complet orice urma din tine,
sa te neg o data,
sa te neg de doua ori,
sa te neg de trei ori:
in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Spirit...

iertarea nu e o optiune pentru paraziti...
ei doar mor...

Povestea clownului trist (scenariu)

partea I

(ideea acestui scenariu mi-a venit in minte intamplator. Orice asemanare cu personaje sau intamplari din lumea reala este pur si simplu intamplatoare)

povestea clownului trist incepe intr-o zi de marti 7,
la ora la care, voi, doamnelor si domnilor
inca nu v-ati sorbit cafeaua cu lapte,
cand roua mai soarbe inca verdele ierburilor...

(se aude o portavoce:)

"Lume, lume, soro lume! Mare atentie mare:
Circul Apollo soseste cu o noua atractie!
Un clown care, dupa cate se pare
n-a mai zambit de vre-o 7 ani incoace... Va face senzatie!"

(forfota brusca se stinge, apoi locuitorii oraselului incep sa se priveasca mirati:)

Orasul se opri brusc din orice activitate,
un lucru pe care nu-l consider firesc...
"Dar vai, draga, asta e o raritate...
N-am auzit de clowni care nu zambesc!"

(se aude din nou portavocea:)

"Lume, lume, soro lume!Mare atractie mare!
De luni pana joi, din zori pana la asfintit.
Dar clownul cel trist pe scena apare
doar in ziua de marti, inainte de rasarit!"

(portavocea se aude din ce in ce mai incet, dinspre celalalt colt al orasului. Orasenii isi reiau activitatile cotidiene)

"Ce ciudati saltimbanci! Ce moravuri usoare!
Si ciudat e si-anuntul cu-acel clown trist...
Ce motiv bun poti avea in viata, oare
Sa nu mai zambesti?" "Eh, viata de-artist!"

"Eu marti dimineata, inainte de rasarit,
as vrea neaparat sa-l vad pe-arlechin,
sa-l intreb de ce-a renuntat la zambit?
Oare duce o viata ne-mplinita, de chin?"

Elegia pietrei

Toate pietrele cu care ati dat dupa mine
le-am adunat prin buzunare
si in scurt timp
au incoltit,
au crescut,
au dat ramuri si muguri
de pietre,
au dat rod

si toate pietrele au cazut
ca o ploaie
neasteptata...

***
am plans si m-am rugat
sa crape
sa se prefaca-n nisip
poate vor acoperi macar jumatate
zapada aceasta mult irosita
pe care nu mi-am dat seama ca am adunat-o
pana nu m-a durut
greutatea iernii si gerul din tample...

***
abia tarziu mi-am dat seama:
pietrele nu dau rod decat
pietre...

***
pietrele nu lau rod numai pietre
spunea sculptorul ce slefuia piatra,
si-o alegea cu rabdare,
o intorcea pe toate fetele
pana cand i se parea lui
ca piatra aceea lucrata va creea
sfincsi,
sau stramosi
Decebal si Traian.

***
unde vor mai incapea atatea
pietre?
am strigat...
din cubul meu mare, rotund,
o pasare de piatra isi lua zborul...

Pseudo-amore

"Nu exista tristete mai mare ca insasi existenta"

Am scris o poveste pe cearceaful din pat,
Flamand dupa tine, o, curva moderna,
Cat inca se simte miros de pacat
Inlocuid vag caldura materna.

Noi ne-am iubit pe o sticla de votka,
Mi-ai mangaiat mana cu sanu-n zadar,
Eu te simteam ca pe o simpla polka
Pe care-o dansam natang iar si iar...

Mai toarna-mi iubit-o votka in palma,
Sopteste-mi descantul stravechi si uitat,
Sa-mi cante si mie cocosul din arma
Asemeni lui Petru, ce s-a lepadat...