Zilnic, căutându-te,
pom al cunoaşterii
binelui
şi al răului,
visez la înalt,
însă cad tot mai jos...
Rutina deja mi se pare abstractă;
concret e doar omul din noi,
oare?
lăsaţi-mi visele şi
dorinţa de înalt...
lăsaţi-mi existenţa în pace,
mâine oricum voi fi doar
o umbră
a ceea ce am fost azi...
Zilnic, muşcând din tine,
poamă din pomul cunoaşterii
binelui
şi al răului
constat că
doar descopăr tot mai bine
nimicul...
joi, aprilie 29, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu