oare e drept să iubeşti marea
ca pe o femeie albastră cu nuferi în palmă?
m-ai întrebat apoi brusc am tăcut amândoi...
ai fi vrut atunci să îmi poţi citi gândurile
sau poate că deja mi le citeai
cum o făceai în fiecare joi seara când te iubeam
abia atunci îmi spărgeai buzele
mi le făceai ţăndări
mi le striveai sub greutatea buzelor tale
dar mie mi se părea că fac dragoste
cu ielele într-un lan de maci
şi că răsuflarea ta e defapt vântul
ce adia uşor prin părul lor despletit...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
,,oare e drept să iubeşti marea..."
Eu cred ca nu e drept,cateodata valurile alea ti se sparg in suflet si totusi noi le iubim...fac parte din noi,din ea.
Nimic nu e mai frumos ca marea.
Trimiteți un comentariu