Vagabondez pe strazi lipsite de culoare
prin orasul murdar de atata nepasare,
imi fumez plamanii si imi beau ficatul,
sunt constient ca nu mai suntem dependenti unul de altul;
imi venea sa strig "te iubesc" in toate limbile pamantului
sa iti strig ca-n toata lumea alta ca tine nu-i...
dar ce rost mai au toate cand tu ma privesti rece
mi-a ramas iubirea de-o seara, dar si aia trece,
mi-amintesc cuvinte ce parca nu le cunosc
cum mi-ai zis atunci "gelu, nu are rost,
suntem doi straini, si nu te iubesc!"
poti sa pleci... se inchide o treapta
din viata mea absurda, nedreapta...
e prea tarziu pentru regretele tale
ma scutur de tine si de-ale tale petale...
mi-e dor... sunt singur si trist
as vrea cateodata sa nici nu exist,
cand ma gandesc la noi, cand eram fericiti:
"fericirea-i atunci cand bem o sticla de vin,
cand ma uit in ochii tai limpezi ca cerul senin,
cand imi spui simplu: 'hega, te iubesc',
atunci sunt fericita si simt ca traiesc..."
o sa invat sa iubesc in tacere
macar sunt departe de accea durere
pe care mi-ai lasat-o cand "noi" n-am mai existat...
fericirea-i departe, mi-ai furat-o si ai plecat...
e greu dar nu-i imposibil, sa stii,
am invatat ca si fara tine se poate trai...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ma nush ce sa zic ... fain ce ai scris :P altceva nush ce sati scriu da iti las unica mea poezie
Doua flori
etern...
eram ca doua flori nemuritoare,
doream singuri sa fim sub soare,
traiam eternul luminat de-a lui culoare,
am fost un vis nascut din mare.
trecuta...
in ochii tai visul e ucis de marea-ntunecata
un apus a fost sortit iar noptea culoarea-si arata
in umbre reci pe loc de veci, imi amintesc de altadata
doua flori iti daruiesc, de mine n-ai sa fii uitata
Trimiteți un comentariu